Muzeul Satului din Bucuresti, creaţie a folcloristului şi
sociologului Dimitrie Gusti care obisnuia sa il numeasca „sunetul trist al clopotelor istoriei
României”, a fost inaugurat la 10 mai 1936, pe malul lacului Herăstrău, în
prezenţa regelui Carol al II-lea al României. Pentru purtarea peste timp a
traditiilor romanesti, au fost initiative si cercetari ale unor mari oameni de
cultura si specialisti ca Alexandru Odobescu, Alexandru Tzigara-Samurcaş, Henri
H. Stahl, Victor Ion Popa, Mihai Pop, Mac Constantinescu, Traian Herseni etc...
care au contribuit la realizarea acestui
spatiu tezaurizat al memoriei.
Revin mereu in acest spatiu de continuitate, unde casele si
curtile invaluite in vegetatie vorbesc despre perfecta stiinta a armoniei intre
om si natura si care impreuna cu originalitatea obiectelor ce impodobesc
interioarele, sunt gata sa-si spuna povestea. Acest univers al satului
romanesc, rezervor bogat si variat de obiceiuri, traditii, idei adanci, create
cu un deosebit simt al masurii si o molcomă discreţie, il putem admira intr-o
mica parte, aici la Muzeu. Pentru cei care vad,asculta si inteleg acest rezervor
spiritual de viata taraneasca, alimentat
de nostalgie si amintiri, emotioneaza. O lume aparte in care timpul are alt
inteles, o lume pitoreasca pe care o descoperi plimbandu-te pe aleile sale
admirand arhitectura traditionala si frumuserea interioarelor "cu miros de
copilatie", si care iti creeaza o stare de liniste, pace si calm.
"Copilo, pune-ti mânile pe genunchii mei.
Eu cred că vesnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
si inima-ti zvâcneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
si dacă ti-ai sângerat picioarele
te asezi pe un podmol de lut.
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte."
Lucian
Blaga- "Sufletul Satului" din "In marea trecere" (1924)
